Life goes on and on and.. offffff

Inca o melodie ascultata pana la "nu mai pot", numai ca la mine exista "oricand se poate", dar nu ca alta data :) E din seria acelor piese care te indeamna sa te arunci in planuri - "uraganuri" .

Guerrilla astaaaaa, nu cunoaste mila :))))

Iubire Congelata..

Iti mai aduci aminte de “La inceput a fost.. MARUL”, din care, poate, nu ai inteles nimic pentru ca nu ai avut rabdare sau stare? Ei bine, n-o sa te trimit la postul respectiv, cum, poate, ai fi crezut. Pe scurt(metraj): am cunosut un tanar care in prima seara voia sa-mi aduca o prajitura, iar eu i-am cerut un mar, numai ca el mi-a adus cateva pungi cu fructe, multe, diferite. Le-am mancat pe toate, fara sa ma grabesc, cam cat a durat povestea, fix o luna, cu exceptia ultimului MAR. L-am pus la ghetzarie si am sperat ca povestea marului nu s-a terminat. Acum nu mai sper, dar continui sa cred ca nimic nu se termina , ci se transforma. Zilele astea ma mut, imi fac bagajele si era cat pe ce sa uit de MAR. Azi e prima zi de dupa ghetzarie. Mi-e mila cand ma uit la el cum se dezgheatza, mi se topeste inima, da, stiu, si nu e prima oara. Era vedre-verde cand a intrat la rece, l-am scos in 3 culori, galben trist, verde uitat si kaki deznadajduit. Ce mai conteaza asta, cand e plin de iubire si l-am salvat de la moarte. Marul traieste , iar iubirea nu s-a terminat. Evident ca o sa-l iau cu mine! :) drept confident al indragostirii mele, oriunde, oricand, nu si de oricine :P

P.S. Nu te costa nimic sa-ti pastrezi iubirea la congelator!

O mare, Un soare si O intamplare..

Cu dedicatie pentu Alex care a asteptat atat de mult sa mai scriu ceva:)

Well, vreau sa-ti povestesc o chestie ciudata care mi se intampla in viata si pe care , de cele mai dese ori, o impartasec doar cu acei oameni care sunt direct implicati in aceasta . De cand ma stiu sunt o mare ganditoare, atat de mare, incat ma pomenesc in conversatii cu oameni necunoscuti la care m-am gandit macar o data, o secunda, intr-un fel sau altul, oameni diferiti, actori, cantareti, chitaristi, oameni de radio, tv si altii si sunt sigura ca urmeaza sa-i cunosc si pe altii, pentrut ca ii am in mintea mea, din diverse motive, din admiratie, indragosteala, curiozitate sau asa, pur si simplu, nu pot sa stiu cand , cum si unde se va intampla asta, doar daca vorbesc cu Dumnezeu. Ei, toata treaba asta a devenit un lucru obisnuit pentru mine si daca nu mi s-ar fi intamplat ceea ce S-A INTAMPLAT ultima oara, poate ca nu as fi scris aici.
Acum doua saptamani , intr-un week-end, am plecat la mare, maaaaaaaaaaaaaare nebunie pe drum, incolo si ianpoi, dar despre asta poate alta data. Am plecat la mare cu Mihai, cel mai bun prieten al meu care e pasionat de fotografie, asa ca aparatul foto a fost de nelipsit. Ne-am cazat la el in Mangalia, dar am dat o fuga a doua zi pana in Vama si, ca sa nu pierzi firul, o sa ma lipsesc de alte amanunte.
Ne-am intins pe plaja, eu chiar adormisem cateva minute. Cand m-am trezit, Mihai facea poze in stanga si in dreapta, la tot si toate care i se pareau din alta realitate. Si tot asa pana m-am enervat si i-am zis: Bey! Mai ai sa faci poze? fa te rog una si pentru mine, cu aia 3 din fatza mea! Cei 3 care erau la vreo 50 de metri de noi. Paraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam! Ce chip dragut! unul dintre ei foarte simpatic, chiar aruncase niste priviri in directia noastra, bine, in a mea, nu cred ca il interesa amicul meu. Baietii au plecat, iar eu din nou l-am urat pe Mihai din toata inima pentru ca oricine ar fi putut sa creada ca suntem un cuplu, dar noi suntem doar AMICI :(( . (Mihai, daca citesti asta, stii ca te urasc :) distugator de aventuri ce esti, bine, e adevarat ca alteori iti sunt recunoscatoare pentru ca-mi esti de mare folos atunci cand nu am chef de ei:)). Si mai departe… dupa ce a plecat soarele la culcare, noi am pornit prin vama, eu in speranta ca poate il intalnesc, Mihai isi dadea cu parerea ca tipul ar fi cazat ba la un hotel, ba la altul, ce katerinka:) , ca sa nu mai zic ca l-am catalogat drept italian, francez ori … sa fie si roman. Ne-am distrat si ne-am intors acasa. Am adunat cele mai frumoase poze de la mare, cu rasaritul si apusul, cu mine si cu altii, inclusiv poza cu cei 3 baieti, dintre care unul era El. Au trecut vreo 3 saptamani de atunci, eu am avut multe lucruri de facut, probleme de rezolvat, idei de gandit si printre astea, mi-am amintit de tipul de la mare. I-am decupat capul din poza cu cei 3 baieti si l-am bagat in avatarul meu pe mess, iar la status am scris “ I love Jooooooooohn ! “. Ceea ce nu se stie e ca“ I love Jooooooooohn ! “ inseamna “I love John Mayer”, iar cei din lista mea de messenger, probabil au facut o legatura directa intre poza necunoscutului din avatar si statusul, (scutindu-ma astfel de prea multe intrebari). Numai ca linistea nu a durat nici doua zile pline. Acum cateva ore, Andrei, nepotul unui alt prieten de-al meu, a intrat pe mess si ce crezi ca mi-a zis? Postez dialogul (sper sa nu se supere):)
Sandu Andrei: OMG !
BUZZ!!!
Sandu Andrei: cum il cheama pe tipu` din poza?
Alice Tudor: il cunosti?
Alice Tudor: nu stiu
Alice Tudor: l-am vazut in vama pe litoral
Sandu Andrei: si e jhon?
Alice Tudor: mi-a placut, i-am facut o poza
Alice Tudor: ?
Alice Tudor: what?
Sandu Andrei: da il cunosc
Alice Tudor: what?
Sandu Andrei: i se zice macarena
Alice Tudor: R U CRAZY?
Sandu Andrei: sta in bloc cu mine
Alice Tudor: NU CRED
Alice Tudor: FRATE
Alice Tudor: ESTI NEBUN?
Sandu Andrei: cozmin e numele lui adevarat


Shok!!! Din nou!!! :))))
Imagine, s-ar putea sa ne mai desparta un id de mess, un numar de telefon sau un simplu salut, nu este exclus faptul ca ne-am putea intalni accidental pe undeva prin Bucuresti, pentru ca am aflat ca e roman si sta in Baneasa. Dar nu cred ca asta mai conteaza atat de mult, el s-ar putea nici sa nu afle despre aceasta poveste. Si cand ma gandesc ca tocmai ma pregateam sa-i bag poza pe profilul meu de hi5, cu mesajul WANTED :) asa ca fapt divers, ca doar nu am inebunit in asemenea hal, incat sa cred ca va da un semn, la cat e lumea de mare, si asta pana sa vorbesc cu Andrei :) .

Doaaaaaaaaaaamne! Cred ca mintea omului face ca minunile sa se intample.


P.S. mi-e frica sa ma gandesc la John Mayer, daca apuc sa-l cunosc? :))